Poate că îți amintești (depinde, ce-i drept, de anul în care te-ai născut) că, multă vreme după revoluție, în manualele de geografie ni se povestea încă despre Birmania sau Burma, deși schimbarea oficială a numelui în Myanmar a avut loc în 1987.

Fiind fostă colonie britanică, se regăsesc la tot pasul mărturii ale istoriei sale, de la clădirile coloniale din Yangon la persoane de vârsta a doua care înțeleg engleza mult mai bine decât cei tineri, la mașinile cu volanul pe dreapta deși, surprinzător, se conduce tot pe partea dreaptă, ceea ce este total anapoda, dar vei vedea că asta este doar una dintre multele ciudățenii din Myanmar.

Începând cu anul 2005, centrul administrativ a fost mutat din Yangon, care rămâne unul dintre cele mai mari și mai aglomerate orașe, având și principalul aeroport din țară, în Nypiydaw. Myanmar este o țară imensă, de aproape trei ori mai mare decât România și a doua cea mai mare țară a Asiei de Sud-Est. Ca atare, distanțele între cele mai importante obiective turistice sunt foarte mari, astfel că e musai să folosești avionul sau cel puțin autobuzele locale.

Deși zonele turistice ni s-au părut foarte sigure, cu oameni prietenoși și foarte dornici de a primi străini, există încă regiuni unde accesul turiștilor este interzis – un exemplu ar fi regiunea Kachin, din nordul țării -, ba chiar și zone unde sute de triburi trăiesc așa cum o făceau acum 200 de ani.

Moneda națională este Kyat-ul, cursul fiind de 350 kyat la 1 leu. Deși îți poate părea surprinzător, vei găsi și destule bancomate, în orașele mari, precum Yangon sau Mandalay. Noi, de pildă, am retras numerar de două ori în cele 18 zile, iar pe alocuri, unde a fost posibil, am plătit și cu cardul (în general la hoteluri).

Și încă ceva: știm că una dintre marile cerințe ale tuturor turiștilor moderni, să le spunem așa, este aceea de a avea, cât de mult posibil, internet. Contrar informațiilor care circulă pe diverse site-uri, internetul merge bine. Noi am avut câte un SIM cu internet, MTP și Telenor, dar și wi-fi la hoteluri, și a fost perfect.

2. Când este cel mai bine să vizitezi Myanmar?

Dacă te-ai entuziasmat, ne bucurăm, dar nu te grăbi să prinzi nu știu ce oferte de avion, pentru că, dacă nu ești atent, te poți păcăli destul de ușor. În Myanmar, ca și în alte țări din zonă, există un sezon ploios care de obicei ține departe turiștii. Și pe bună dreptate, căci atunci când spunem ploios, ne referim la ploi torențiale ce pot ține de la zile la chiar săptămâni întregi. În perioadele cu ploaie, debitul râurilor crește foarte mult și inundă uscatul.

Este adevărat că foarte multe case din zonele rurale sunt construite pe picioroange, având pereții împletiți din bambus sau trestie, dar, chiar și-așa, ele sunt adeseori luate de ape. Iar când se întâmplă asta, spiritul comunităților se activează și, într-o singură zi, cinci-șase ”imobile din bambus” sunt puse înapoi pe picioare de către echipa de constructori a satului.

Ca atare, ține cont că sezonul ploios începe în mai și se sfârșește în octombrie, iar cea mai bună perioadă pentru a da o fugă în Myanmar ar fi noiembrie-februarie. Noi am străbătut țara în lung și-n lat timp de 18 zile în luna februarie, iar vremea a fost perfectă.