Algeria - Revelion 2025
Republica Algeriană Democratică și Populară este o țară din nordul Africii ce are ca vecini Marea Mediterană la nord, Tunisia la nord-est, Libia la est, Niger la sud-est, Mali și Mauritania la sud-vest și Maroc la vest precum și câțiva kilometri din teritorile anexate din Sahara Occidentală. Denumirea Algeria (Arabă al-jazā’ir الجزائر) este derivat de la capitala țării, Alger, care însăși provine de la cuvântul arab care desemnează insulele referindu-se la cele patru insule din apropierea coastei capitale existente până la unirea cu continentul în 1525.
Citeste mai multAlgeria - Revelion 2025
Algeria este cea mai mare ţară din zona Mării Mediterane, cea mai mare ţară din lumea arabă şi
(începând din 9 iulie 2011, după câştigarea independenţei de către
Sudanul de Sud) cea mai mare ţară, ca suprafaţă, din Africa.
Ţara este înconjurată de Maroc, Sahara Occidentală, Mauritania, Mali,
Niger, Libia şi Tunisia. Statul se bazează în mare parte pe
exploataţiile agricole şi exportarea de astfel de produse iar turismul
nu este foarte bine dezvoltat, potenţialul său începând să fie exploatat
abia recent. Cu toate acestea, Algeria adăposteşte o serie de arii
protejate şi parcuri naturale care pot prezenta interes pentru turişti.
Vegetaţia este specifică şi spectaculoasă, adăpostind şi specii de
animale exotice, ce nu pot fi regăsite oriunde în lume. Algeria este
străbătută în partea de sud de Tropicul Racului ceea ce poate spune
multe despre relif şi climă iar faptul că Deşertul Sahara ocupă o mare
parte a ţării poate reprezenta un aspect interesat pentru cei pasionaţi
de călătorii şi aventură.
Din punct de vedere geografic, munţii împart Algeria în trei părţi. În nord, între Munţii Atlasul Tellian şi Marea Mediterană se află o fâşie de câmpie fertilă, între Munţii Atlasul Tellian şi Atlasul Saharian se află o zonă de podiş stâncoasă, în mare parte aridă şi cu precipitaţii limitate. Partea de sud a ţării, cea mai întinsă este ocupată în întregime de deşert. 80% din teritoriul Algeriei este acoperit de deşert, stepe şi regiuni muntoase. Acest lucru explică şi de ce mare parte a oraşelor ţării, la fel ca şi mare parte a populaţiei (90%) se află în regiunea nordică, pe coasta Mediteranei.
Războiul
civil al Algeriei s-a întins până în prima parte a anilor ’90 şi asta a
afectat întreaga ţară, inclisiv turismul. Recent, turismul a început să
fie încurajat într-o anumită măsură, dar nu mulţi turişti aleg Algeria
ca şi destinaţie. Ea rămâne totuşi o ţară exotică, iar cei aventuroşi
îşi pot găsi locul aici.
Date despre trecutul ţării
În
antichitate Algeria era cunoscută ca şi Numibia, un regat ce avea
relaţii cu romanii şi grecii. În secolul al V-lea î.Hr. aceeaşi
populaţie din partea de nord a Africii era numită de greci cu termenul
de berberi. Aceştia au avut o serie de războaie de-a lungul timpului cu
romanii, fenicienii, vandalii şi mai târziu bizantinii dar cea mai
importantă pentru istoria şi cultura regiunii a fost invazia arabă din
secolele VIII-XI.
În secolul al XVI-lea încercările spaniolilor de a cucerii noi teritorii i-a adus şi în această parte a Africii, reuşind să supună câteva oraşe. În aceeaşi perioadă, Alger este cucerit de turci, urmând ca întreaga Algerie să devină parte din Imperiul Otoman în 1517. Astfel, ţara devine în secolul al XVII-lea un fel de bază sau port pentru piraţii otomani.
În secolul al XVI-lea încercările spaniolilor de a cucerii noi teritorii i-a adus şi în această parte a Africii, reuşind să supună câteva oraşe. În aceeaşi perioadă, Alger este cucerit de turci, urmând ca întreaga Algerie să devină parte din Imperiul Otoman în 1517. Astfel, ţara devine în secolul al XVII-lea un fel de bază sau port pentru piraţii otomani.
Cea mai recentă ocupaţie, cea franceză, a început în 1830, o dată cu ocuparea Algerului. Astfel, ţara a fost transformată în colonie, Franţa fiind şi cea care a stabilit graniţele actuale ale ţării.
În 1954 începe războiul de independenţă al Algeriei, un război de gherilă iniţiat de Frontul Eliberării Naţionale. În 1962 războiul s-a încheiat printr-un acord al ambelor părţi iar Franţa a recunoscut Algeria ca şi stat independent.
Preşedintele ales atunci, Ahmed Ben Bella, a fost înlocuit în 1965 de Houari Boumedienne (despre care se spune că ar fi creatorul statului modern algerian). Guvernarea lui Ben Bella începuse deja să ia accente socialiste şi autoritare şi această stare de fapt a continuat şi sub conducerea lui Boumedienne. Părerile opuse nu erau acceptate, mass-media era controlată şi existenţa oricărui alt partid (în afara celui aflat la guvernare) era interzisă prin lege. În 1978 puterea a fost preluată de o altă conducere, mai liberală, dar nivelul corupţiei a crescut în acea perioadă. După 1980 a apărut o criză a populaţiei datorată industrializării forţate, începând să se dezvolte, în aceeaşi perioadă, un război civil între partizanii identităţii berbere şi cei înclinaţi spre cultura islamică.
Obiective turistice
Oraşul Alger,
capitala ţării, se află în partea nordică a ţării, la Marea Mediterană
şi este al doilea oraş ca mărime al Africii. Numit „oraşul alb” de
către localnici, istoria şi-a pus amprenta asupra oraşului. A fost pe
rând oraş fenician, roman, berber, spaniol, otoman şi francez. Se
regăsesc aici atât moschei dar şi o arhitectură tipic franceză colonială
evidentă.
 |
| Oraşul Alger, privire de ansamblu |
Partea
modernă a oraşului, dezvoltată de curând, se află în zona maritimă,
majoritatea magazinelor şi restaurantelor găsindu-se în această zonă.
Numit chiar oraş cosmopolitan, Algerul are o serie de cartiere bogate: Hydra, Ben Aknoun, El-Biar şi Bouzareahm, cu o abundenţă de restaurante şi cafenele dar şi un cartier vechi, Casbah, descris ca un oraş în sine.
Casbah este
un fel de cetate, un obiectiv istoric ce are un aer specific. Este cel
mai vizitat obiectiv turistic al Algerului iar din 1992 este protejat de
UNESCO. Casbah atrage prin străzile sale înguste, asemănătoare cu un
labirint. Adăposteşte o serie de moschei şi palate din perioada otomană
şi ruinele unei vechi cetăţi.
 |
| Stradă din vechiul cartier Casbah |
În
Alger poate fi vizitată Grădina Botanică (cunoscută local sub numele de
Jardin D’Essai du Hamma). Grădina a fost construită în 1832 şi este cea
mai veche grădină din Algeria. Este împărţită în trei zone: grădinile
franceze, grădinile engleze şi grădina zoologică, unde se află mai multe
specii de animale. Recent, grădina s-a îmbogăţit cu o serie de
restaurante şi centre de informare. În oraş se mai află o grădină
zoologică, numită Ben Aknoun, cea mai veche din ţară şi care adăposteşte
crocodili, maimuţe, cămile, elefenaţi şi tigri. Un alt obiectiv
important al Algerului este bazilica Notre-Dame d’Afrique. Este o
biserică romano-catolică, localizată în golful Algerului, pe o stâncă la
125 m deasupra mării. Datează din secolul al XIX-lea, fiind construită
de un arhitect francez în spiritul arhitecturii acelei vremi.
 |
| Catedrala Notre-Dame d'Afrique |
Pentru cei
pasionaţi de istorie, în Alger se află Muzeul Bardo de preistorie şi
etnografie, unde se găsesc diverse exponate, fosile, artefacte şi
ceramică, toate datând din preistorie. Tot aici se află Muzeul Artelor
Frumoase, cel mai apreciat muzeu de acest fel din Africa de Nord. Alte
muzee în Alger: Muzeul Artelor Populare şi Tradiţiilor, Muzeul Naţional
al Artelor Contemporane şi Moderne (ambele dedicate profilului artistic
al Algeriei), Muzeul Copilăriei, Muzeul Naţional al Antichităţilor şi
Agenţia Naţională de Arheologie.
Oraşul Oran
(sau Ouahran), al doilea oraş ca mărime din Algeria, se află tot în
partea nordică a ţării, la vest de Alger, înspre graniţa cu Maroc. Spre
deosebire de capitală, Oran a fost fondat de andaluzieni, având
influenţe spaniole. Cu toate acestea, mare parte din vechile clădiri cu
arhitectură spaniolă au fost distruse în timpul unui cutremur ceea ce
face ca în prezent arhitectura oraşului să aibă un aer mai degrabă
modern.
Oraşul este faimos în primul rând prin faptul că este locul de naştere a muzicii africane „rai” dar adăposteşte şi alte câteva atracţii turistice alături de mijloace şi posibilităţi de petrecere a timpului liber. Printre acestea se numără marea moschee, construită în 1769 şi deschisă publicului, o ocazie ce nu trebuie ratată. Catedrala Sacre Coeur a fost construită de coloniştii francezi ca şi biserică dar a fost transformată în bibliotecă după ce Algeria şi-a câştigat independenţa. Mai pot fi vizitate Palatul Culturii, Piaţa 1 noiembrie, scuarul central al oraşului şi muzeul istoric Demaeght, cu exponate de acum mii de ani.
Oraşul este faimos în primul rând prin faptul că este locul de naştere a muzicii africane „rai” dar adăposteşte şi alte câteva atracţii turistice alături de mijloace şi posibilităţi de petrecere a timpului liber. Printre acestea se numără marea moschee, construită în 1769 şi deschisă publicului, o ocazie ce nu trebuie ratată. Catedrala Sacre Coeur a fost construită de coloniştii francezi ca şi biserică dar a fost transformată în bibliotecă după ce Algeria şi-a câştigat independenţa. Mai pot fi vizitate Palatul Culturii, Piaţa 1 noiembrie, scuarul central al oraşului şi muzeul istoric Demaeght, cu exponate de acum mii de ani.
 |
| Catedrala Sacre Coeur din Oran, fostă biserică, în prezent bibliotecă |
Annaba
este tot un oraş vecin al Algerului, pe coasta Mării Mediterane, la est
de capitală, înspre graniţa cu Tunisia. Istoria oraşului este legată de
venirea fenicienilor, care la vremea respectivă îl numeau Hipponensis
Sinus. Aici poate fi vizitată Biserica Sfântului Augustin (se spune că
în Annaba, Sf. Augustin şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii). În spatele
bisericii se află ruinele romane. De asemenea, multe din clădirile
oraşului datează din secolul al XII-lea.
Sidi-Fredj este
un oraş-staţiune de la Marea Mediterană, căutat pentru plajele sale şi
pentru serviciile de lux pe care le poate oferi dar şi pentru urmele
istorice întipărite asupra sa. A fost primul oraş luat în stăpânire de
coloniştii francezi în 1830 şi, de asemenea, a fost un port important în
timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Vechea fortăreaţă este o
atracţie pentru turiştii care vin aici la fel ca şi peisajul pe care îl
poate oferi. De asemenea, aici se pot practica sporturi acvatice. În
general Sidi-Fredj este o destinaţie potrivită pentru cei ce vor să facă
plajă şi să se relaxeze.
Djemila
a fost în timpul romanilor un oraş cunoscut sub numele de Cuicul.
Astăzi Djemila este un mic sat aflat în munţii din coasta nordică a
Algeriei, dar ruinele fostului oraş se mai observă şi azi şi este un loc
demn de vizitat pentru cei pasionaţi de istorie şi arheologie şi nu
numai. Situl arheologic este protejat de UNESCO, ceea ce face ca mare
parte a fostului oraş roman să fie destul de bine păstrat. Se mai pot
observa şi astăzi bazilica, teatrul, forumul, baile romane, arcadele şi
multe dintre zidurile oraşului.
 |
| Ruinele romane de la Djemila |
O altă ruină aflată în partea de coastă a Algeriei este fosta colonie militară romană de la Tipaza.
Ceea ce este diferit aici, faţă de celelalte ruine, este că fostul oraş
are întipărite asupra sa urmele arhitecturale a mai multor civilizaţii:
feniciană, romană, bizantină şi creştină. Mausoleul, forumul, bazilica,
drumul principal, cimitirul, amfiteatrul, băile şi teatrul sunt încă
observabile. De asemenea, o serie de legende cunoscute de localnici sunt
legate de acest loc.
 |
| O mică parte din ruinele de la Tipaza |
În apropiere de deşertul Sahara, lângă Batna, se află ruinele Timgad. În timp, nisipul a acoperit oraşul roman păstrând mare parte din clădiri în bună condiţie. În
1983 situl a fost recunoscut ca şi arie protejată de UNESCO. Se pare că
iniţial regiunea a fost una fertilă acesta fiind şi motivul pentru care
acest loc a fost ales de romani. Cu timpul, însă, exploatarea
pământului şi de frişările au făcut ca zona să devină una deşertică.
Oraşul a fost părăsit în secolul al VII-lea şi a fost redescoperit în
1881. Aici se poate observa teatrul roman, arcada lui Traian, templul
Capitolinei, bazilica şi biblioteca.
 |
| Timgad |
Tot la marginea deşertului, în Djanet, se află Tassili n’Ajjer,
o serie de picturi preistorice pe piatră. 15.000 de astfel de picturi
descriu scene din viaţa animalelor sălbatice şi pot spune multe despre
oamenii care le-au realizat. De asemenea, o serie de fosile au fost
regăsite în zonă. Regiunea este destul de bogată în vegetaţie în
comparaţie cu deşertul care o înconjoară.
 |
| Exemplu pentru picturile de la Tassili n'Ajer |
80% din teritoriul Alegeriei este ocupat de deşertul Sahara. O
vizită în Algeria nu poate exclude aruncarea unei priviri asupra
măreţiei oceanului de nisip. Aproxiv 1,5 milioane de oameni,
majoritatea triburi nomade, trăiesc fie la graniţele deşertului, fie
chiar în interiorul acestuia, în oaze sau în zone cu ape freatice de
suprafaţă. În Algeria se află două forme de relief specifice deşertului
Sahara, Marele Erg Oriental şi Marele Erg Occidental. Sunt zone întinse
(aproximativ 20% din suprafaţa deşertului) formate exclusiv din dune de
nisip ce îşi schimbă permanent forma. Aici nu există nici un fel de rute
sau drumuri şi nici sate. Cel mai mare dintre cele două este Marele Erg
Occidental.
 |
| Dune de nisip în deşertul algerian |
Parcul Naţional Taza
este o rezervaţie a biosferei protejată de UNESCO aflată în partea
maritimă a Algeriei. Este unul dintre cele mai mici rezervaţii ale ţării
având doar 36 km². Aici puteţi regăsi grote, plaje de nisip, păduri şi
stânci. Aici se află şi o specie de maimuţe aflată pe cale de dispariţie
şi una de păsări (mici, cenuşii şi asemănătoare cu cionănitorile)
specifice doar Algeriei.
Parcul Naţional Belezma
acopera o zonă montană a Algeriei, aflându-se la 25 km N-V de Batna, în
N-E ţării. Acoperă 262 km² din Munţii Belezma, parte a Munţilor Atlas.
Aici se află 59 de specii de animale şi plante protejate, printre
acestea numărându-se diferite specii de gazele şi capre şi şervalul, o
felină pătată, cu picioarele lungi şi capul mic.
Parcul Naţional Ahaggar
ocupă 450.000 km² din deşertul Sahara şi se află în parte sudică
extremă a ţării. Cel mai apropiat oraş de această zonă este Tamenghest,
zona fiind dominată şi de Munţii Ahaggar (tot aici se află şi cel mai
înalt vârf muntos al Algeriei, Tahat, 3.000 m). Clima parcului este mai
puţin secetaoasă decât cea a restului deşertului de aceea aici
putându-se întâlni o serie de specii de animale şi plante ce nu ar
supravieţui în alte zone. Pe lângă acestea, parcul este casa ghepardului
saharian, specie pe cale de dispariţie.
Informaţii utile
Limba oficială în Algeria este araba, dar un tip specific nord-african al arabei şi amestecat cu cuvinte ce provin din franceză. De asemenea, mulţi algerieni vorbesc franceza, un vorbitor al acesei limbi putându-se descurca cu uşurinţă aici. Limba engleză este mai puţin răspândită fiind cunoscută mai mult de tineri.
Religia dominantă a ţării este cea musulmană (un procent de 99%). Restul de 1% din populaţie sunt creştini sau evrei.
Moneda algeriană este dinarul. Un dolar american reprezintă cam 73 de dinari iar un euro, 102.
Clima ţării este aridă spre semi-aridă, cu ierni reci sau umede şi veri fierbinţi. În regiunea nordică, de coastă a ţării clima este mediteraneeană, mai moderată iar precipitaţiile sunt destul de frecvente. În restul ţării temperaturile sunt extrem de ridicate în timpul verii ca urmare a faptului că ţara este străbătută de Tropicul Racului (cea mai ridicată temperatură înregistrată aici a fost de 50,6°C la In Salah). În deşert sunt diferenţe mari de temperatură de la zi la noapte în timpul verii, nopţile putând fi chiar foarte reci. Vara durează din mai şi până în septembrie
Dacă doriţi să vizitaţi Sahara este recomandată aprovizionarea cu multă apă şi angajarea unui ghid
Algeria este ţară islamică, de aceea un anumit comportament respectuos este necesar. Dacă vizitaţi o moschee este bine să vă îmbrăcaţi conservator. Este recomandat să nu consumaţi băuturi alcoolice în public (depinde de în ce zonă a ţării vă aflaţi) şi dacă fumaţi în compania cuiva, să cereţi permisiunea acestuia.
În ceea ce priveşte siguranţa, în Algeria încă mai există conflicte dar doar în anumite zone (mai ales în sud). Nu e bine să călătoriţi noaptea şi evitaţi drumurile lăturalnice.
Limba oficială în Algeria este araba, dar un tip specific nord-african al arabei şi amestecat cu cuvinte ce provin din franceză. De asemenea, mulţi algerieni vorbesc franceza, un vorbitor al acesei limbi putându-se descurca cu uşurinţă aici. Limba engleză este mai puţin răspândită fiind cunoscută mai mult de tineri.
Religia dominantă a ţării este cea musulmană (un procent de 99%). Restul de 1% din populaţie sunt creştini sau evrei.
Moneda algeriană este dinarul. Un dolar american reprezintă cam 73 de dinari iar un euro, 102.
Clima ţării este aridă spre semi-aridă, cu ierni reci sau umede şi veri fierbinţi. În regiunea nordică, de coastă a ţării clima este mediteraneeană, mai moderată iar precipitaţiile sunt destul de frecvente. În restul ţării temperaturile sunt extrem de ridicate în timpul verii ca urmare a faptului că ţara este străbătută de Tropicul Racului (cea mai ridicată temperatură înregistrată aici a fost de 50,6°C la In Salah). În deşert sunt diferenţe mari de temperatură de la zi la noapte în timpul verii, nopţile putând fi chiar foarte reci. Vara durează din mai şi până în septembrie
Dacă doriţi să vizitaţi Sahara este recomandată aprovizionarea cu multă apă şi angajarea unui ghid
Algeria este ţară islamică, de aceea un anumit comportament respectuos este necesar. Dacă vizitaţi o moschee este bine să vă îmbrăcaţi conservator. Este recomandat să nu consumaţi băuturi alcoolice în public (depinde de în ce zonă a ţării vă aflaţi) şi dacă fumaţi în compania cuiva, să cereţi permisiunea acestuia.
În ceea ce priveşte siguranţa, în Algeria încă mai există conflicte dar doar în anumite zone (mai ales în sud). Nu e bine să călătoriţi noaptea şi evitaţi drumurile lăturalnice.