Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, și Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205–1235) incă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Țaratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această periaodă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365. Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea și în textul tratatului de pace de la Karlovitz (1699). Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută și sub denumirea de Temișana. Regiunea a constituit o parte unitară, componentă a Regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei, devenit apoi Imperiul Austriac. După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar, iar în urma Primul Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute înainte de război de Antantă României și a pretenților teritoriale emise de Serbia.

Gastronomie:  Banantenii sunt invatati sa manance bine la fiecare masa. Nu exista masa de fara ciorba. Supa cu zdrente este preferata banatenilor. In bucataria banateana se gateste foarte mult cu carne de porc si de pui. Foarte rar cu carne de vaca si peste.

In Banat ciorbele sunt in general dulci si neacrite. Cei care doresc totusi o ciorbita acrisoara folosesc sarea de lamaie sau otetul.

In general mancarurile banatene sunt grase, bogate, deseori contin legume prajite, iar uneori sunt legate cu rantasuri, contin si smantana. Banatenii mananca destul de des supele cu taietei de casa, supele gulas si ciorbele cu tarhon.

Mai tot timpul supele se pregatesc cu taietei de casa, dar si cu rantas. Se pare ca taieteii se folosesc atat la prepararea mancarurilor, cat si la prepararea dulciurilor.

Din ei se obtin renumitele "iofca" cu varza, branza, nuca, lapte, mac, branza de vaci. Gulasul este si el, la randul lui nelipsit din toate bucatariile banatene.

Specific acestor mancaruri banatene este sosul cu rantas care se obtine din faina incinsa, care se stinge cu supa de oase sau supa de legume si se ingroasa cu smantana. Nelipsitul rantas se foloseste chair si la sarmale. Acestea se pregatesc din carne tocata cu satarul. De obicei le fac foarte mari, total diferite de cele din Moldova si Dobrogea care sunt micute.

Obiective turistice: